JUDECATĂ

Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
Faptele apostolilor 24:25

Interesul lui Felix de a-l asculta pe Pavel avea un motiv cât se poate de josnic – aștepta să primească foloase materiale. În lipsa unui interes real, când Pavel a început să vorbească despre neprihănire, lui Felix i s-a pus un nod în gât. Când a auzit și despre stăpânirea de sine, aproape că nu mai avea niciun astâmpăr, iar când a auzit ce spunea Pavel despre judecata viitoare, guvernatorul a răbufnit. Așa ceva nu mai putea suporta.

Pentru cei care se dedau la abuzuri și ilegalități, ideea de judecată este un lucru cât se poate de neplăcut. Dorința de a evita să dea socoteală în fața cuiva și cu atât mai puțin în fața lui Dumnezeu stă, printre altele, la baza îndepărtării unora de Dumnezeu și de biserică. În plus, aceasta poate fi una dintre pârghiile care susțin principiul libertăților personale și apărarea dreptului la viață privată.

Privită în mod obiectiv, judecata divină este o necesitate care satisface în mod corespunzător principiul echilibrului între fapte și responsabilitatea personală pentru acestea. Sistemele sociale care nu au un mecanism eficient și solid de verificare a corectitudinii și responsabilității s-au dovedit total ineficiente și nefuncționale. Cele mai elevate societăți din punctul de vedere al corectitudinii și eficienței vieții sociale dispun de instituții și tradiții foarte puternice de evidențiere și stimulare, eventual de recompensare a faptelor de bunătate și dreptate.

Judecata lui Dumnezeu privită prin prisma bunătății și îndurării divine constituie un motiv veșnic de mirare și adorație pentru cei răscumpărați prin harul lui Hristos. În locul motivelor de teamă și disperare, judecata aduce mulțumire, recunoștință și gratitudinea celor credincioși.

Care ar fi motivele mele de teamă, dar și motivele de încredere când vine vorba de judecata finală a lui Dumnezeu?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor