MĂIESTRIE

Omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3:17

Măiestria este tot ceea ce reușește să facă cineva mai bine decât ceilalți oameni, care nu au ajuns la nivelul lui de competență. Măiestria presupune o doză suficientă de cunoștințe și de experiență pentru ca produsul ieșit din mâna maestrului să întrunească criteriile de excelență. Măiestria depinde de talentul înnăscut și mai ales de cantitatea de efort și perseverență pe care le dovedește omul.

În mod interesant, Pavel spune că Scripturile sunt în măsură să-i confere omului lui Dumnezeu un asemenea nivel de specializare. Întrucât apostolul se adresează lui Timotei înseamnă că măiestria la care se referă are de-a face cu lucrarea pastorală. Ca și alte profesii și ocupații, asistența pastorală presupune diverse grade de măiestrie și eficiență.

Dar cum contribuie Scriptura la atingerea unui nivel superior de competență în lucrul cu ființele umane?

Cel mai important lucru pe care îl poate face Biblia în vederea transformării unui discipol în maestru este să-l familiarizeze cu Dumnezeu și cu nivelurile Lui de competență. Toate lucrările care ies din mâna lui Dumnezeu poartă semnul perfecțiunii, ceea ce înseamnă că omul lui Dumnezeu are la dispoziție un model.

Dar, mai mult decât furnizarea modelului de maestru, Scriptura oferă și puterea de dezvoltare și desăvârșire, ea însăși prelucrând materialul uman până la nivelul de maestru. Măiestria Scripturii conferă o bună cunoaștere a sufletului omenesc și pune la dispoziția credinciosului resurse prin care toate nevoile sufletului vor fi împlinite – de către dragostea divină, care abundă pe paginile ei și în viața omului lui Dumnezeu.

În ce domenii ale vieții mele mai este de lucrat până la atingerea gradului de specialist în arta lucrării cu oamenii?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor