Fraților, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.
1 Corinteni 1:11
Neînțelegerile din Corint par să fie niște copilării specifice perioadei de început a unei biserici în formare. Starea de tensiune își caută o cale de manifestare și atunci frații se împart în partide, pe criterii de apartenență la pastorul care i-a botezat. Criteriul pare pueril, dar tensiunile se mențin. Combatanții încearcă să descopere care sunt deosebirile dintre pastorii lor favoriți și insistă pe aceste deosebiri, sfârșind în certuri și neînțelegeri amare.
Încercând să stingă tensiunea creată în biserica din Corint, Pavel încearcă o explicație rațională. El arată că deosebirile dintre pastorii care i-au botezat nu sunt motive serioase pentru disensiuni. Vorbind despre această diversitate, el arată că acești pastori s-au completat unul pe altul, formând împreună un întreg binecuvântat. Unul a sădit, altul a udat, iar Dumnezeu a făcut să crească recolta de suflete. Deci diversitatea slujitorilor era un motiv de mulțumire și împlinire, nicidecum unul de discordie și despărțire.
Adevăratul inițiator și beneficiar de pe urma neînțelegerilor din biserică este vrăjmașul oricărui bine. Pe această cale, energiile și potențialul oamenilor sunt risipite, iar misiunea bisericii are de suferit. Exact acesta este lucrul pe care îl dorește Satana. Dar o biserică matură trebuie să găsească posibilități de soluționare a neînțelegerilor.
Una dintre ele ar fi cultivarea spiritului de îngăduință, de toleranță reciprocă atunci când este vorba despre deosebiri de păreri. Pe măsură ce biserica se maturizează, aceste boli ale copilăriei ar trebui să facă loc unității și convergenței spirituale.
Cum procedez atunci când în biserică se nasc disensiuni? Mă atașez de o parte sau de alta? Sau militez pentru împăcare și armonie?
