După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.
Luca 2:46
La 12 ani, Isus știa deja să folosească ocaziile pe care viața I le oferea. El avea deja în minte o mulțime de întrebări cu privire la Sine și la rolul Lui în lume, iar atunci când s-a ivit ocazia a fost prompt să o folosească. Sesiunea de întrebări și răspunsuri care s-a întins pe o perioadă de trei zile ne poate arăta cât de intens era interesul și cât de prielnică era ocazia. Isus nu știa când avea să Se mai întâlnească cu așa ceva, deci trebuia folosit cât mai bine acel prilej.
Ocazia, când se ivește, ne scutește de cheltuieli de mijloace și de timp, deci putem obține cu o investiție minimă beneficii maxime. Uneori, putem forța ivirea unei ocazii, dar nu este sigur că ne putem permite întotdeauna acest lucru. Nu toate lucrurile ne sunt permanent sub control și la îndemână. Ocazia însă ne apare favorabilă și accesibilă. Trebuie doar să vrem să o folosim și să facem efortul minim necesar.
Atunci când ocaziile sunt multiple, avem nevoie de un discernământ avansat pentru a face cea mai bună alegere. Dacă suntem la o întâlnire unde avem posibilitatea să interacționăm cu o mulțime de oameni cu care avem lucruri în comun, de discutat sau de clarificat, de obicei acționăm ad libitum, făcând ceea ce ne aduce cea mai mare bucurie de moment.
După ce se termină întâlnirea ne dăm seama că am ratat ce era mai important și mai util. Poate data viitoare vom folosi lecția dureroasă învățată acum.
Când se ivește ocazia, cum pot proceda să nu îmi pară rău mai târziu că nu am făcut tot ce trebuia sau putea fi făcut?
