Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Evrei 4:9
Acest pasaj biblic încă le dă bătăi de cap multor cititori și cercetători ai Cuvântului inspirat. În context este vorba despre odihna salvării pe care Israel nu a reușit să o primească la intrarea lui în țara promisă. Iosua nu a reușit să transmită poporului odihna sfântă, care însemna mai mult decât punerea în posesie a semințiilor lui Israel. Odihna sfântă ar fi fost mai mult decât relaxarea de după terminarea cuceririi Canaanului.
În toate textele din jur autorul folosește cuvântul uzual pentru redarea ideii de odihnă, dar, în acest verset, și numai aici, apostolul folosește cuvântul sabatismos, care este adjectivul de la „Sabat”, care înseamnă odihnă profundă și sfântă. Unii traducători preferă să traducă sabatismos la fel ca în celelalte locuri, cu „odihnă”. Numai că astfel textul este spoliat de frumusețea și profunzimea intenționate de autor.
Dumitru Cornilescu, ca traducător al Bibliei, nu are această atitudine și traduce sabatismos cu „odihnă ca cea de Sabat”, ceea ce este corect și respectă intenția apostolului. Cei mai mulți cititori văd aici o referire la transferul sfințeniei Sabatului asupra unei alte zile, respectiv duminica.
Dar nu aceasta a fost intenția scriitorului. El spune simplu că odihna salvării este asemănătoare cu odihna Sabatului și noi avem nevoie de o asemenea binecuvântare. Această odihnă este oferită de Dumnezeu în schimbul consacrării noastre fără rezerve în harul și îndurarea Sa.
Am beneficiat și eu de odihna salvării prin harul lui Dumnezeu? Sau urmează să mai caut și să mai aștept odihna asemănătoare cu odihna Sabatului?
