El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.
Psalmii 1:3
Iată o imagine de mare frumusețe și sensibilitate! Un pom care crește lângă o sursă permanentă de apă și care își împlinește menirea. Rodește abundent și reușește să ducă fructele până la maturitate. La exterior este plin de viață, frumusețe și echilibru. Pomul arată bine în toate zilele anului, chiar și în vremea secetei. E un pom performant, am spune.
Autorul primului psalm vorbește însă despre omul spiritual în opoziție cu omul firesc și lumesc. Aprecierea că tot ce începe duce la bun sfârșit nici nu este atribuită pomului, ci omului performant, sub toate aspectele vieții sale.
Pomul din această ilustrație reușește să-și câștige respectul pentru performanțele sale datorită sursei sale de apă, din care se alimentează continuu. La fel, și omul spiritual are nevoie de o asemenea conexiune.
Sursa de stabilitate și performanță a omului spiritual este bine definită în versetul anterior, și aceasta este Legea Domnului. În acest context, Legea Domnului este întreaga Scriptură existentă la acel moment al istoriei mântuirii.
Conectarea permanentă și viguroasă la această sursă de putere este secretul performanțelor omului spiritual. El nu găsește în Scriptură doar povestiri frumoase cu învățături morale, ci se alimentează din plin cu puterea unei vieți de succes, pe care o găsește în paginile sfinte.
Sunt și eu un om performant din punct de vedere spiritual? Sau mai trebuie să refac conexiunile aducătoare de putere din Cuvânt?
