Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios.
1 Timotei 4:7
Pavel pune în contrast două perspective asupra vieții și activității unui slujitor tânăr al lui Dumnezeu. Una este cultura invențiilor și a imaginației umane, care poate genera tomuri de literatură și teorii despre lume și viață. Alta este calea dependenței de Dumnezeu în devoțiune și consacrare personală, care se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu și descoperirile Sale. Pavel numește această din urmă variantă „evlavie”.
Pioșenia, sau evlavia, se bazează pe realitatea existenței și manifestării lui Dumnezeu. El are un plan general și un plan particularizat.
În contul devoțiunii personale, Dumnezeu descoperă și transmite atât o imagine de ansamblu a planului Său, cât și o aplicație la misiunea personală a celui care se consacră lui Dumnezeu. Viziunea personală a omului evlavios este într-o continuă transformare și adaptare față de planul lui Dumnezeu descoperit prin studiu și rugăciune.
Evlavia presupune în primul rând o viață ferventă de rugăciune și consacrare, apoi o acțiune plină de dragoste și compasiune pentru cei din jur. Semenii nu pot cunoaște prea multe despre timpul altora petrecut cu Dumnezeu, dar pot constata asemănarea oamenilor evlavioși cu Dumnezeul căruia I se închină. O asemenea componentă a vieții de slujire publică îl face pe omul pios credibil și de încredere în ce privește mesajele și sfaturile sale de natură spirituală. Competența spirituală este un rezultat al devoțiunii personale și al bogăției sufletești ale omului pios.
Cum ar evalua oamenii din jur calitatea evlaviei mele practice și a competenței mele spirituale?