M-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii.
Apocalipsa 14:1
Muntele Sionului nu impresionează prin altitudine, ci prin semnificație. El constituie un pisc al istoriei credinței și călăuzirii divine. La cei peste 700 de metri înălțime, Sionul nici nu se califică prea bine în categoria de „munte”, dar, dacă numim „munte” înălțimea din apropierea Mării Galileei unde au fost proclamate Fericirile și Predica de pe Munte, atunci putem accepta și Sionul între munți, poate cel mai important dintre ei.
Înaintea cuceririi lui de către David, Sionul era un mic sat iebusit, situat pe vârful muntelui cu același nume, în jurul căruia apoi s-a construit Ierusalimul. Cu timpul, Sionul a devenit un fel de locuință a lui Dumnezeu, de unde guverna lumea, trimitea binecuvântările și rostea judecățile. Cel puțin aceasta era convingerea evreilor. Într-o imagine poetică, Sionul este asimilat ca Israel însuși, poporul lui Dumnezeu.
Pentru creștini, Sionul a fost locul Cinei de taină și a camerei de sus, unde s-a născut biserica apostolilor de la Ierusalim și de unde Evanghelia a pornit biruitoare ca să biruiască. Acolo, primii credincioși s-au rugat pentru coborârea Duhului Sfânt. Acolo, un grup de ucenici speriați și dezamăgiți au devenit o forță în fața căreia oștile întunericului au trebuit să se recunoască înfrânte.
În imaginea profetică de mai sus, Isus și cei 144 de mii se află pe muntele Sionului. Acesta este cea mai sfântă înălțime unde s-ar putea afla mântuiții sau reprezentanții acestora. Acesta este un pisc al prezenței și manifestării divine. Fiecare dintre noi suntem candidați să fim acolo.
Cum aș putea să mă pregătesc să fiu printre cei care vor avea acces la muntele Domnului?
