Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
Luca 23:43
Promisiunea făcută de Isus pe cruce unuia dintre tâlhari a stârnit dintotdeauna interesul cititorilor, dar și pe al traducătorilor. În mod inevitabil, înclinațiile și concepțiile de viață ale celor două categorii conferă acestor cuvinte sensuri diferite și adaptate. Astfel că fiecare aude în aceste cuvinte ceea ce i-ar plăcea să audă. Merită însă să analizăm cu luciditate contextul.
Întrebarea de studiu este: Cum s-au împlinit cuvintele promisiunii lui Isus, în cazul în care s-au împlinit, sau cum se vor împlini?
În primul rând, merită reținut detaliul că, în dimineața învierii, Isus i-a spus Mariei că încă nu Se suise la Tatăl. Înțelegând că raiul este Împărăția slavei și reședința lui Dumnezeu, atunci nu avea cum să-l ducă și pe tâlharul pocăit acolo, din moment ce, după trei zile de la promisiune, Isus Însuși încă nu Se dusese în rai.
Al doilea detaliu este că, după moarte, singura modalitate de a ajunge în rai este învierea. Or, nici chiar învierea lui Isus nu a avut loc în aceeași zi cu promisiunea că „astăzi” vor fi împreună în rai.
Abia la învierea lui Isus au avut loc o serie de învieri speciale, dar nu avem nicio certitudine că și tâlharul se afla printre cei răscumpărați din moarte. Nu există nicio consemnare despre presupusa înviere a tâlharului. Acest lucru s-ar fi notat probabil imediat, dacă s-ar fi întâmplat.
Nu rămâne decât să înțelegem că promisiunea făcută de Isus pe cruce se va împlini când va veni El în Împărăția Sa, și tâlharul se va ridica din mormânt în rândul drepților răscumpărați. În acest caz, „astăzi” se referă la momentul promisiunii, nu la momentul împlinirii ei.
Pot avea și eu „astăzi” vreo certitudine din partea lui Isus că „atunci” când va veni El în slavă voi fi și eu printre cei salvați din moarte și păcat?
