Altă dată (Onisim) ți-a fost nefolositor, dar (…) acum ne va fi folositor și ție, și mie.
Filimon 11
Pocăința lui Onisim în închisoare a adus după sine și reabilitarea lui în fața stăpânului său, Filimon, și în fața celorlalți din casă. Cu toții știau de ce a fost dus Onisim la pușcărie, iar la întoarcerea sa era foarte posibil să poarte pentru o vreme stigmatul de hoț și răufăcător în casa stăpânului său.
Dar nu avea să se întâmple așa ceva, datorită procesului de înnoire început în viața lui. Onisim plecase de acasă ca delincvent în stare de arest și se întorcea acasă ca răscumpărat și reabilitat prin harul divin.
Reabilitarea este condiționată de doi factori: o nouă calitate a vieții celui condamnat și o decizie a unui for abilitat să facă o declarație de reabilitare. La Onisim se întruneau ambele condiții de reabilitare.
Prin convertirea sa la creștinism, Onisim își schimbase comportamentul, iar Pavel, folosindu-se de autoritatea de conducător al bisericii, a emis o declarație de nevinovăție nou-dobândită și de reabilitare autentică.
Este de dorit ca experiența noastră creștină, cea a nașterii din nou, să ne aducă un nume nou nu numai în cărțile din ceruri, ci și aici, printre oameni.
Dumnezeu este cel care ne poate reabilita în ochii oamenilor și în fața propriilor noștri ochi. Din partea noastră se așteaptă o confirmare convingătoare în relațiile obișnuite cu semenii, dovedită printr-un comportament schimbat.
Care sunt lucrurile în privința cărora am nevoie de reabilitare înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor?
