A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
Ioan 4:7
Setea este o reacție a corpului nostru atunci când nivelul de apă din țesuturi începe să fie prea scăzut. Astfel organismul nostru cere lichidul fundamental pentru buna sa funcționare. Setea este o senzație de bază care ne ajută să supraviețuim confortabil în mediul care se poate dovedi destul de ostil pentru viața și binele nostru.
Învățătorul oamenilor era însetat și flămând în timp ce aștepta întoarcerea ucenicilor cu ceva de mâncare. Atunci a venit o femeie din cetate purtând pe umăr o amforă. Din cauza distanțării sociale dintre evrei și samariteni, femeia L-a ignorat pe Bărbatul care aștepta lângă fântâna lui Iacov. A coborât vasul în răcoarea fântânii, l-a scos și dădea să plece când, în mod neașteptat, Bărbatul acela i-a cerut apă să bea.
Femeia din Samaria a fost surprinsă de o asemenea interpelare, deoarece în mod obișnuit orice evreu ar fi suferit mai bine de sete lângă fântână decât să facă o asemenea rugăminte. Exact aceasta era și miza acestei întâlniri, aparent întâmplătoare – stârnirea interesului acestei femei, care era și ea însetată după lucruri mai profunde decât apa pe care tocmai o scosese din adâncul fântânii.
Isus Și-a folosit setea pentru a stabili o conexiune salvatoare cu această femeie. Din acest punct de întâlnire, lucrurile au evoluat spre o discuție profundă, cu efecte miraculoase nu numai asupra ei, ci și asupra vecinilor și consătenilor ei. Setea spirituală din Samaria avea să-și găsească în curând rezolvarea. Apa vie a salvării a astâmpărat arșița din sufletul atâtor samariteni flămânzi și însetați după neprihănire.
Când constat că și eu am o sete care nu se poate astâmpăra cu apă obișnuită, unde este fântâna lui Iacov, ca să nu-mi mai fie sete?
