Să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.
Efeseni 4:24
Sfințenia este o caracteristică a lui Dumnezeu și a lucrurilor care au legătură directă cu El. Din acest motiv există o serie de lucruri sfinte care pretind o atenție deosebită când avem de-a face cu ele.
Unul dintre acestea este timpul de odihnă sfântă, altul este partea care I se cuvine lui Dumnezeu din tot ceea ce primim de la El. Ar mai fi Cuvântul Său și un număr de instituții în care Dumnezeu este implicat, cum ar fi biserica, familia, dreptatea socială.
Apostolul Pavel enumeră și nașterea din nou ca fiind marcată de sfințenie, datorită Cuvântului sau a adevărului lui Dumnezeu. Omul cel nou este astfel o ființă sfântă, modelată după asemănarea cu Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul lui Dumnezeu.
Această sfințenie face ca oamenii născuți din nou să fie despărțiți de lume, deoarece unul dintre sensurile sfințeniei este punerea deoparte a ceea ce este dedicat lui Dumnezeu.
Viața sfinților se desfășoară între două coordonate ale sfințeniei. Una dintre acestea este deosebirea de lume, cealaltă este implicarea în împlinirea nevoilor oamenilor din lume. Niciuna dintre aceste componente ale sfințeniei nu poate funcționa separat de cealaltă. Separarea de lume nu este completă fără implicarea în slujirea altora, iar acțiunea socială fără Dumnezeu nu poate conta ca sfințenie cerută de Dumnezeu.
Acesta este modelul de funcționare a sfințeniei după propriul Său exemplu, în Isus Hristos.
Cum pot îmbina cel mai bine cele două laturi ale sfințeniei, devoțiunea față de Dumnezeu și grija față de oameni?
