Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească simțirile ca el și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră.
Filipeni 2:20
Ne putem imagina simpatia reciprocă dintre un venerabil apostol al neamurilor și un tânăr colaborator în activitatea serioasă și extenuantă a câștigării de suflete. Le putem parcă și vedea momentele de convorbire liniștită și relaxată după o zi grea, în care cei doi își pot deschide sufletul pentru a-și împărtăși trăirile profunde.
Convins că nu va fi înțeles greșit, apostolul își poate exprima în siguranță temerile și îngrijorările personale, atât cele legate de mersul lucrării, cât și cele legate de dilemele și neîmplinirile personale.
Îl putem vedea pe tânărul și entuziastul Timotei în clipele lui de adevăr și sinceritate, vorbind deschis despre limitele și aspirațiile sale în prezența maestrului, care îl ascultă cu plăcere și interes. Uneori seniorul Evangheliei își exprimă deschis părerea, ajutându-l pe novice să înțeleagă mai bine mersul vieții și al bisericii.
De fiecare dată și din ambele părți este atâta bunăvoință și înțelegere, de parcă nu le ajunge timpul să profite de această favoare.
Simpatia este un lucru de care avem așa de mare nevoie în interacțiunile noastre! Ea ne aduce susținere și încurajare în pasajele grele ale vieții personale și de slujire. Ca și celelalte forme de manifestare a iubirii, simpatia are două sensuri: unul de la noi către ceilalți, și unul de la ei spre noi.
Putem regla debitul simpatiei primite prin suplimentarea interesului și atenției față de cei dragi. Răspunsul lor va fi surprinzător de abundent și generos.
Față de cine și cum aș putea să-mi sporesc simpatia, în așa fel încât să-i ofer mai mult confort, susținere și înțelegere?
