SPĂLARE

După ce s-a spălat pe față a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească a zis: „Aduceți de mâncare!”
Geneza 43:31

Iosif a găsit o rezolvare foarte simplă și la îndemână la starea de emoție foarte puternică în care se afla. Urma să își dezvăluie identitatea în fața fraților lui și emoțiile îl copleșeau. A turnat apă într-un lighean și s-a spălat pe față, folosind astfel beneficiile de liniștire ale apei. Lucrurile au intrat oarecum sub control și el a putut să-și continue programul. Apa abundentă și răcoroasă și-a făcut efectul.

Spălatul pe față și toate celelalte obiceiuri sănătoase de dimineață îndeplinesc o varietate de funcții, care țin de confortul și igiena personală, dar și de starea generală de bine și de modul de prezentare în public. Un corp spălat lasă o impresie plăcută de îngrijire personală și respect față de cei din jur. Din contră, un corp neîngrijit și nespălat creează o reacție de respingere și neplăcere din partea oamenilor.

Spălarea are și o puternică și expresivă semnificație spirituală. La fel cum activitatea zilnică aduce o murdărire a corpului și este necesară curățarea acestuia prin spălare, și sufletul se încarcă permanent cu o stare de necurăție morală și are nevoie de o îmbăiere rituală, care exprimă în mod vizibil purificarea internă prin mijloacele harului. Botezul prin scufundarea în apă este îngroparea păcatelor trecutului, o eliberare de ele și o înviere pentru Dumnezeu la o viață nouă și curată.

În principal, spălarea aduce curățenie. Aceasta este o alegere personală, un gest deliberat și responsabil. Dumnezeu ne oferă apa vie a Cuvântului Său pentru purificare și împrospătare și este partea noastră să ne supunem apei în modul prescris de Dumnezeu.

Când mă privesc în oglinda lui Dumnezeu, unde ar trebui să acționez mai mult pentru a fi curat în ochii lui Dumnezeu și înaintea oamenilor?

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor