Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar (…) iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
Luca 24:21
Mergând spre casa lor din Emaus, doi ucenici se mișcau agale pe drumul care părea mai lung și mai greu ca alte dăți. Speranța lor de a fi martori la o mare zi a eliberării lui Israel de sub dominația romană fusese doborâtă la pământ de șirul neașteptat de rău al evenimentelor recente. Cel în care își puseseră toată speranța că îi va izbăvi din servitutea umilitoare fusese condamnat și executat din niște motive mult prea exagerate de către conducătorii iudei. Guvernatorul roman s-a lăsat prea ușor înduplecat, lăsând lucrurile la îndemâna preoților, iar Învățătorul Însuși nu a făcut niciun gest măcar să Se salveze pe El, darămite să mai salveze și pe alții. Despre eliberarea poporului Israel, nici vorbă. Acum, cei doi ucenici pășeau obosiți și dezorientați pe drumul spre casă și parcă nimic nu mai avea sens pe lumea aceasta.
Li S-a alăturat un Străin care nu părea la curent cu ultimele evenimente și încerca să le spună ceva din Scripturi pentru a le mai liniști inimile. Greu se mai legau lucrurile în mintea lor! Vreme de câteva ceasuri au tot ascultat ei lucruri pe care parcă li le mai spusese cineva, dacă nu cumva chiar Învățătorul în care își puseseră atâta speranță. Mintea lor bântuită de durere și descurajare primea cu greu lumina din Scripturi.
Dar, când a fost la frângerea pâinii de seară, speranța lor a explodat pur și simplu. O energie vie și proaspătă i-a cuprins pe loc și au plecat în grabă să le ducă și fraților din Ierusalim marea bucurie a învierii lui Isus Hristos. Și nu numai frații din camera de sus aveau nevoie de această nouă speranță, ci întreaga lume. Și nu numai cea de atunci, ci întreaga lume de atunci până astăzi.
Când, uneori, am momente de descurajare, unde îmi găsesc imediat izvorul de speranță și entuziasm?
