El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
Apocalipsa 21:4
Aceasta este una dintre cele mai frumoase imagini profetice. Dumnezeu șterge lacrimile oamenilor salvați de pe pământ, din marea tragedie omenească. Durerea și gemetele au dispărut și întreaga creație vibrează de bine, frumos și fericire. Idealurile cele mai îndrăznețe sunt depășite de splendoarea și măreția lumii care vine. Bucuria veșnică se instalează ca stăpână peste toate rănile și durerile lumii.
Suferința este un element perturbator al lumii și al vieții. Nu a fost intenția lui Dumnezeu ca lucrurile să degenereze așa. În înțelepciunea și dragostea Sa, Dumnezeul creator a oferit toate condițiile pentru o existență fericită a creaturilor Sale, dar, în același timp, El nu a dorit să limiteze capacitatea și dreptul ființelor Sale inteligente de a-și determina singure parcursul. Dumnezeu a rezervat și posibilitatea omului de a se desprinde de Creatorul său. Din nefericire, omul s-a grăbit să-și exercite acest drept de alegere liberă. În consecință, păcatul a folosit ocazia și a cuprins întreaga lume aflată sub jurisdicția și controlul omului.
Fără acceptarea existenței și acțiunii păcatului, problema suferinței nu are niciun suport logic și dogmatic. Suferința este consecința păcatului, iar atunci când Dumnezeu va rezolva definitiv problema păcatului, prin a doua venire a Fiului Său, suferința va dispărea – odată cu suportul și izvorul ei.
Până atunci, Dumnezeu ne învață să colaborăm cu durerea, acceptând-o ca pe o școală a credinței, a atașării noastre și a dependenței noastre de El.
Ce efect are suferința în viața mea? Mă apropie de Dumnezeu sau mă duce la revoltă împotriva Lui?
