Șișac, împăratul Egiptului, (…) a luat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon. Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă.
2 Cronici 12:9,10
Tern este un lucru banal și lipsit de strălucire. Scuturile lui Roboam sunt un exemplu în acest sens. Strălucirea Templului lui Solomon a durat destul de puțină vreme. După moartea lui Solomon, Șeșonc, sau Șișac, faraonul Egiptului, a făcut o incursiune în Palestina și a vandalizat templul din Ierusalim, sustrăgând scuturile de aur donate de Solomon.
Perioada de stabilitate și prosperitate strălucitoare a domniei lui Solomon a fost urmată așadar de tulburări și instabilitate militară și politică, prin care istoria lui Israel intra în conul de umbră al divizării celor două regate.
Lipsa scuturilor de aur, care arătau măreția templului, a fost suplinită de niște scuturi de bronz, nici cel puțin de argint. Această degenerare evidentă transmitea de fapt starea generală a lui Israel și Iuda, care nu mai aveau resursele de a înlocui scuturile pierdute cu altele de aceeași valoare și strălucire. Pe timpul lui Solomon aurul devenise o prezență abundentă în Israel, dar acum nici măcar argintul nu mai putea înlocui lipsa aurului. Scuturile terne de bronz ale lui Roboam arătau slăbiciunea și lipsa de strălucire. Exercițiile exagerate de a le expune cât mai mult vederii publice nu puteau decât să adâncească întristarea și resemnarea poporului.
Uneori, propria noastră experiență de viață are un aspect tern, neinteresant, lipsit de entuziasm. Atunci facem eforturi suplimentare de a camufla realitatea tristă care ne caracterizează. Scuturile de aur pot fi însă înlocuite de altele mai mari, mai multe și mai frumoase. Ele se află deja rezervate la Dumnezeu și trebuie revendicate prin credință și devotament.
Când „scuturile mele de aur” nu mai sunt la locul lor, cum pot intra în posesia celor mai noi și mai strălucitoare?
