Să nu dați uitării primirea de oaspeți.
Evrei 13:2
Uzual, uitarea este un lucru neplăcut, ne costă timp, efort și chiar mai mult. Într-un sens mai profund însă, uitarea poate fi o experiență binecuvântată.
Sunt lucruri pe care e bine să le uităm. De exemplu, dacă uităm ce a fost rău, greșit și dureros în trecut, suntem liberi să ne avântăm spre ce este înainte, în viitor. În acest caz, uitarea este o mare favoare pe care ne-o facem. Ea este rezultatul neglijenței voite față de clișeele negative care ne pot împovăra existența. Dacă ne străduim să ne concentrăm pe lucrurile bune de viitor, amintirile rele se vor pierde de la sine, fără efort.
Primirea de oaspeți la care se face apel în textul de azi se numără printre preocupările pe care nu trebuie să le uităm. Ospitalitatea are mai mult decât o valoare practică, prin oferirea ajutorului și confortului prietenilor, cunoscuților, fraților și celor în nevoie. Acest comportament are de-a face cu manifestarea iubirii frățești și a iubirii de oameni, iar această iubire ar trebui să fie parte integrantă din caracterul nostru creștin reconstituit. Cultivarea ospitalității este în primul rând o problemă a noastră, a celor care suntem gazde, și abia în al doilea rând a celor care au nevoie de primirea noastră călduroasă în casa și la masa noastră.
Este adevărat că putem invoca o serie de motive pentru care ospitalitatea de astăzi nu mai este și nu mai poate fi ceea ce a fost cândva. Dar, cu toate acestea, gestul simplu și binevoitor de a oferi un timp de calitate unei persoane care are nevoie de îngrijire minimă în casa noastră se poate transforma într-o mare binecuvântare atât pentru oaspete, cât și pentru gazdă.
Cum voi reacționa la următoarea ocazie de a primi pe cineva în casa mea și de a fi o gazdă creștină de calitate?
