UNICITATE

Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.
Efeseni 4:6

Dumnezeu Își afirmă și Își apără unicitatea chiar din prima poruncă, cerându-le adepților Lui să nu aibă alți dumnezei în afară de El. Dumnezeu nu Se teme de concurența zeilor închipuiți de mintea umană, pentru că aceștia nici nu există în realitate.

Porunca aceasta nu are drept scop să-L protejeze pe Dumnezeu, ci să protejeze mintea închinătorilor Săi de contaminarea idolatriei. Și dacă ar exista alte divinități în afară de El, Dumnezeu are suficiente resurse pentru a-Și apăra teritoriul, prestigiul și proprietatea. Dar, dacă imaginația umană este lăsată să hoinărească fără frâu, ea poate plăsmui divinități care să o înstrăineze de Dumnezeul creator.

Unicitatea lui Dumnezeu transcende Propria Lui Ființă și se regăsește de asemenea în creația Sa. Fiecare ființă, plantă sau mineral are propria identitate și, oricât s-ar multiplica, niciuna nu se repetă, nu copiază și nu clonează identitatea părinților sau a formelor anterioare de existență. Un Creator unic a adus la existență o lume autentică, fără dubluri și fără confuzie de identitate.

În textul de mai sus, apostolul Pavel vorbește despre o anumită prezență și acțiune a lui Dumnezeu în toate lucrurile și în toate ființele umane. Unicitatea Sa este reprodusă în toate și în toți înainte chiar ca cel în cauză să aleagă să-L recunoască sau să-L respingă ca Domn și Stăpân.

Unicitatea lui Dumnezeu și a creației Sale solicită o relație unică între Creator și fiecare creatură. Legătura noastră cu El este incomparabilă și irepetabilă și este datoria noastră să o facem să funcționeze normal.

Cum fac să funcționeze optim legătura mea unică și autentică cu Dumnezeul meu?

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video