Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.
Ioan 10:10
La fel ca lumina și dragostea, viața continuă să fie un mister pentru mintea noastră. Când are viață, corpul se manifestă și funcționează cu randament, iar când viața dispare, corpul devine inert și se descompune. Viața menține elementele fizice laolaltă într-un tot funcțional și armonios, moartea distruge totul și întoarce elementele înapoi la țărână.
Una dintre cele mai grele întrebări ale noastre este cu privire la originea vieții. Există două modele de răspuns la această dilemă. Una dintre ele presupune că materia este eternă și viața s-a întâmplat să apară de la sine, dezvoltându-se mai departe spre forme din ce în ce mai specializate și complexe. Se crede că pentru acest proces ar fi fost necesare milioane și milioane de ani, iar procesul continuă și astăzi. Până unde, nimeni nu știe. Care ar fi finalitatea, nimeni nu poate intui.
Cealaltă explicație este că materia a fost creată de un Dumnezeu veșnic existent, care a conceput cosmosul și mai apoi și viața pe acest pământ, într-o perioadă scurtă de timp, în comparație cu erele geologice propuse. Acest Dumnezeu Și-a lăsat amprenta printr-un design inteligent în întreaga creație și cu precădere în ființa umană. Acest Dumnezeu a destinat ființa umană de pe pământ să fie împreună cu El creatoare și administratoare a vieții și a întregii Sale creații. Doar că în acest plan a intervenit o sincopă dureroasă – cea a neascultării și păcatului.
Acest Dumnezeu al vieții, care este Dumnezeul cel viu, L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să depaneze viața defectată prin păcat și să recupereze ființele umane interesate de o viață viitoare îmbelșugată și eternă. Fiul Însuși ne-a asigurat în legătură cu scopul misiunii Sale și cu reușita acesteia.
De unde vine viața mea și încotro se îndreaptă? Am răspunsuri coerente la marile întrebări existențiale?
