VIGOARE

Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.
Faptele apostolilor 7:22

Moise este un personaj complex, la care competențele și defectele formează un sistem de referință și un cuplu de forțe care îl califică să se numere printre marii conducători ai lumii. În cuvântarea lui Ștefan înaintea oponenților săi, Moise este prezentat ca un om energic, plin de vigoare fizică și intelectuală. Nivelul său de cunoștințe privind cultura Egiptului, geniul său politic, administrativ și militar, precum și competența sa în domeniul legislației îl recomandă să stea alături de Mielul lui Dumnezeu, împreună-autor al imnului de biruință al celor salvați din marea tragedie omenească.

Vigoarea intelectuală și administrativă a lui Moise era susținută de conexiunea sa permanentă la sursa de putere aflată la Dumnezeu. Timpul petrecut alături de Dumnezeu pe munte a făcut ca fața lui Moise să devină radioasă și greu de suportat de poporul neobișnuit cu forța spirituală a celor care umblă în prezența lui Dumnezeu.

Cuvintele lui Moise poartă girul aprobării și inspirației de la Dumnezeu și de aceea vorbirea sa a ajuns lege pentru popor. Patru din cele cinci cărți scrise de Moise redau cuvintele lui prin care transmitea principiile lui Dumnezeu către poporul Său. Amprenta personală este evidentă, fapt pentru care aceste cărți din Biblie pot fi numite și Legea lui Moise.

În schimb, Legea scrisă de Dumnezeu pe cele două table de piatră, deși s-a aflat în custodia lui Moise, rămâne Legea lui Dumnezeu, pentru a nu se confunda cu celelalte cuvinte inspirate ale Sale. Vigoarea din Legea lui Moise și din Legea lui Dumnezeu vine de la Dumnezeu și îi apropie pe oameni de Dumnezeu.

De unde mă pot alimenta și eu cu vigoarea de care am nevoie pentru a fi eficient în lucrurile pieritoare și în cele veșnice?

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor