Eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.
Ioan 1:27
Ioan Botezătorul nu se considera demn să fie un umil slujitor al lui Mesia, pe care Îl promova. El își înțelegea corect propria natură păcătoasă, măcar că era un mare profet, apreciat și lăudat de Dumnezeu. El înțelegea foarte bine natura divină a lui Mesia, căruia Îi pregătea calea. Atitudinea lui Ioan dovedește respect și considerație atât față de Dumnezeu, cât și față de rolul pe care i-l încredințase Dumnezeu.
Ioan Botezătorul nu se vedea vrednic să-I lege și să-I dezlege încălțămintea vărului său de fapt, recunoscându-L în El pe Dumnezeul întrupat. Când s-a aflat față în față cu El pentru prima dată, la botezul lui Isus, profetul Ioan a ezitat să-L supună botezului pocăinței pe Cel fără de păcat. A fost nevoie de încurajarea lui Isus ca Ioan să aducă la îndeplinire acest ritual.
Ioan a recunoscut un principiu esențial: vrednicia este o prerogativă pe care nimeni nu și-o ia cu de la sine putere, ci aceasta îi este oferită de Dumnezeu, în mila și îndurarea Sa. Vrednicia celor mântuiți nu este câștigată de efortul lor de a face lucrările lui Dumnezeu, ci de bunătatea lui Dumnezeu de a Se apleca asupra omului slab și neputincios și a-l face în stare să împlinească așteptările lui Dumnezeu.
Salvarea omului din păcat este darul lui Dumnezeu pentru cel care vrea să ia în considerare oferta Lui. Din acest motiv, numai Dumnezeu este vrednic de laudă pentru întreaga epopee a salvării. Oamenii sunt, cel mult, beneficiarii îndatorați de recunoștință față de o salvare care L-a costat atât de mult pe Dumnezeu și atât de puțin pe ei, cei răscumpărați.
Dacă sunt bun și competent într-un domeniu, cine este vrednic, în cele din urmă, să primească slava, cinstea, onoarea?
