Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului.
Cântarea cântărilor 5:4
Zăvorul este simbolul oricărui sistem de siguranță cu care încercăm să ne protejăm liniștea și intimitatea proprietății și locuinței. Seara închidem zăvorul pe dinăuntru, pentru a ne asigura protecția pe timpul nopții și odihnei, iar dimineața îl deschidem să ieșim și îl închidem la loc, pentru perioada când suntem plecați de acasă. La adăpostul zăvorului suntem în siguranță.
În Cântarea cântărilor, zăvorul funcționează contraproductiv, împiedicându-l pe iubit să intre la iubita lui pentru a petrece o noapte împreună. Potrivit unui comportament feminin de aparentă împotrivire, dar marcat în profunzime de dorința reunirii cu bărbatul iubit, Sulamita ezită și întârzie să deschidă ușa. În acest timp, iubitul încearcă să deschidă, vârând mâna pe lângă zăvor, dar zăvorul își împlinește bine menirea și blochează intrarea.
În cele din urmă, iubitul se resemnează și pleacă. Când, în sfârșit, iubita se hotărăște să deschidă, este prea târziu, iar iubitul este departe deja, prea departe pentru a auzi chemările resemnate ale Sulamitei.
Ușa inimii noastre este protejată împotriva diverșilor intruși și este foarte bine acest lucru. Dar, atunci când Iubitul sufletului nostru vrea să intre la noi și să cineze cu noi (vezi Apocalipsa 3:20), zăvorul devine contraproductiv și împiedică fericitul eveniment. Pentru a preveni o asemenea greșeală trebuie să fim pe fază cu diferitele solicitări care vin la ușa sufletului nostru.
Vigilența și discernământul ne pot apăra de intruși și ne pot oferi o cină romantică alături de un Mare Oaspete prețios.
Zăvorul este util când se închide oportun și când se deschide la timp.
Cum voi face să nu ratez ocazia sau ocaziile de aur ale vieții mele cu Isus?
