Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit să deschidă cuiva mintea.
Geneza 6:6 p.p.
Eram cu spatele la zid. În față, mama își folosea cu măiestrie cuvintele. Cauza? Căzusem în capcana tipului deștept. Mai exact, mi-am croit singur libertatea. Am refuzat să iau în considerare sfaturile mamei. Prin urmare, consecințele au fost devastatoare. Supărarea mamei s-a cuibărit pe față. Știam că nici cea mai inteligentă minte nu putea să mă elibereze. În ziua aceea, pentru câteva minute, am crezut că pot să manevrez cu dibăcie propria plăcere.
În Eden, Eva a trecut printr-o situație similară. Curiozitatea ei și plăcerea neastâmpărată au împins-o să ignore porunca lui Dumnezeu și să treacă la acțiune. A mâncat din fructul oprit, dar nu aceasta a fost partea cea mai dureroasă, ci efectul acestui act. Printr-un simplu gest, Eva I-a întors spatele lui Dumnezeu și, împinsă de puterea plăcerii, și-a propus să-I ceară lui Dumnezeu dreptul la autodeterminare. De ce să mai depindem de cineva? Nu avem noi oare dreptul să decidem drumul pe care mergem și alegerile pe care le facem?
Când ne exercităm alegerea motivați de plăcere, nu calculăm efectele. Aici este buba. Plăcerea are o putere incredibilă de a forța mintea să privească viața ocolindu-L pe Creatorul ei.
Provocare: Roagă-te azi să scoți din zona ascunsă un obicei dominat de plăcere. Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să poți discuta cu un adult ce ar trebui să faci ca să scapi de ispita de a gândi mai departe fără Dumnezeu.
