Ghedeon a pogorât poporul la apă, și Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor limpăi apă cu limba, cum limpăie câinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi.”
Judecătorii 7:5
„Dar e dreptul meu!” Sunt cuvintele cu care îți argumentezi alegerile. Înveți să lupți, să suferi, uneori să insiști fără remușcări pentru ca ceea ce ți se cuvine – dreptul tău – să fie respectat și recunoscut. Un demers bun. Dar… te-ai întrebat dacă-l folosești echilibrat?
Este normal să-ți fie sete. Însă modul în care îți satisfaci setea poate transforma o nevoie într-un risc. În acest caz, a utiliza dreptul personal fără a calcula, cu răspundere, consecințele, te trimite într-o zonă a plăcerii ilegitime. Nu poți să te folosești de propriile drepturi, de propriile nevoi, și să-ți expui viața riscului suprem. În acești termeni trebuie privită extravaganța unor tineri, dispuși să se cațere în cele mai riscante locuri, să încerce unele dintre cele mai periculoase aventuri. A striga după drepturile tale, cu siguranță, reprezintă o parte a libertății de exprimare. Dar, dincolo de cuvinte, sunt atitudinile ce definesc cuvintele. În cazul nostru, o parte dintre luptătorii lui Ghedeon au fost trimiși acasă. Motivul? Și-au expus viața riscului.
Astăzi, oprește-te și meditează câte plăceri te expun într-un mod inconștient decăderii. Cere-i lui Dumnezeu echilibru și responsabilitate.
Provocare: Renunță pentru o oră la social media. Ieși pe stradă și fă o plimbare cu Dumnezeu. Vorbește cu El în timp ce te bucuri de aer.
