Iată dar cum trebuie să vă rugați: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău”
Matei 6:9
Am avut ocazia să vizitez Israelul. Dintre locurile văzute, unul m-a impresionat cel mai mult: Zidul plângerii. Un zid plin de hârtiuțe înghesuite printre spațiile libere lăsate de pietrele masive care au fost ridicate pe temelia a ceea ce se crede că a fost zidul Templului.
Am urmărit cu atenție ce se petrece acolo. Bărbații evrei se așezau în fața zidului, uneori cu copiii lor de parte bărbătească, și împreună își recitau rugăciunile. Nu te grăbi… nu mă interesează o argumentare a rugăciunii, ci o subliniere a interesului manifestat de părinți pentru educarea copiilor cu privire la Dumnezeu. Am admirat în tăcere, fascinat, miracolul educației spirituale. Acolo, pentru puțin timp, am reușit să înțeleg cât de necesară este experiența educației spirituale.
Rugăciunea reprezintă oportunitatea ta de a intra în contact cu lumea supranaturală. O ușă către lucrurile care nu se văd. E dialogul sufletului cu Dumnezeu. Încearcă să ocolești viața aridă, nisipoasă și uscată, în care senzațiile temporare îți fură profunzimile sufletului. Întoarce-te pe genunchi și vorbește cu Dumnezeu.
Roagă-te azi să primești o dragoste reală pentru Dumnezeu și o foame adâncă pentru rugăciune.
Provocare: Ca să poți reuși într-un domeniu în care măsurătoarea efectului este dificilă, ai nevoie de disciplină. Pentru asta vorbește cu un prieten care știi că se roagă. Invită-l la tine și vorbește cu el despre viața de rugăciune.
