Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.
1 Samuel 2:17
M-am chinuit vara aceasta să curăț rosturile de dilatație lăsate de meșter la trotuarul casei noastre. Au fost populate de semne vitale de viață. Ierburi neinvitate, îndrăznețe au început să domine aria betonată. Echipat cu răbdare, m-am apucat serios de treabă. În timpul execuției, un firicel de iarbă mi-a atras atenția. Și-a făcut apariția într-o zonă interzisă. Era singurel. Încerca să-mi sugereze că iarba firavă este mai tare decât lăudatul beton armat. Ieșise la suprafață fisurând dala de beton. Un paradox al naturii.
Fiii preotului Eli, extrem de ciudați, au dat de pământ cu toate regulile preoțești. În varianta lor, atunci când vor mușchii mei, tot ce îmi aparține am dreptul să-l utilizez în modul și la timpul pe care îl vreau eu. Fără scrupule, luau din jertfă ce apucau. Nu-i așa, cine să le spună sau să le facă ceva?! Se considerau oameni tari.
Numai că obrăznicia este dovada omului slab. Ea dovedește incapacitatea omului de a se controla. Un om dominat de resentimente acute ce se comportă obraznic pentru a-și demonstra, într-un mod fals, că de fapt este puternic.
Știi că nu e nevoie să demonstrezi nimic. Nu căuta să fii tare precum betonul. Firicelul de iarbă firav, dacă are un sol prielnic, din care își extrage seva de creștere, poate depăși obstacole dure precum betonul.
Roagă-te pentru autocontrol.
Provocare: Folosește fiecare întâlnire ca o ocazie de a exersa zâmbetul.
