Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric…
Isaia 5:20 p.p.
În cartea pentru copii The Blind Men and the Elephant (Orbii și elefantul), Lillian Quigley repovestește vechea fabulă în care șase orbi vizitează palatul rajahului (un prinț indian). Fiecare orb întâlnește pentru prima dată un elefant. Se folosesc de mâini pentru a afla cum este un elefant. Primul atinge partea laterală și declară: „Elefantul este ca un perete!” Al doilea atinge trompa și exclamă: „Elefantul e ca un șarpe!” Al treilea atinge unul din colții de fildeș și afirmă: „Elefantul e ca o suliță!” Al patrulea atinge piciorul și spune: „Elefantul e ca un copac!” Al cincilea atinge urechea și îngână: „Elefantul e ca un evantai.” Ultimul prinde coada și remarcă: „Elefantul e ca o frânghie!”
Parcă ne regăsim în povestea asta. Câte părți ale cunoașterii și ale moralei nu le comparăm cu experiențele noastre anterioare? În timp ce definim comportamentul sau acțiunile vieții, ne găsim rupți de repere autentice. Nuanțăm lucrurile în speranța că vom trece peste răspunsuri. Din păcate, elefantul nu este nici evantai, nici frânghie, nici copac… Albul este alb și negrul este negru. Binele este definit de Dumnezeu. Nu putem să schimbăm după plac binele cu răul.
Roagă-te să poți face diferența dintre bine și rău.
Provocare: Recitește Cele Zece Porunci și încearcă să trăiești după intențiile lui Dumnezeu.
