Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Romani 1:28
„Lăsați-mă în pace”, striga tânărul, lovind cu o bâtă de baseball tot ce găsea în cale: televizor, mobilier, oglindă, măsuțe, peretele nou-zugrăvit. Părinții nu-l puteau opri. Au încercat să-l convingă de consecințele actului său. Zadarnic. Nimeni nu avea acces în acele clipe la tabloul de comandă al voinței lui. Nu s-a oprit decât după ce oboseala și-a arătat colții. Istovit, a aruncat bâta și s-a așezat jos. Cu capul plecat între palme, răsufla greu. Se străduia să rămână erou până la capăt. Dar după câteva clipe a izbucnit într-un plâns necontrolat. Eliberat de sentimentele de ură, reîntors la realitatea evidentă, a început să vadă ce izbutise să facă cu un cap incontrolabil.
Uneori ne pierdem capul! Înțelegi… vorbim de pierderea minții, a rațiunii. Suntem cu circuitele blocate și acționăm din inerție. E profilul eului care rătăcește printre minutele din viață. El și lumea lui. Fără inputuri exterioare, fără semnale de la cei dragi, fără inspirație de la Dumnezeu. Este mintea încăpățânată. Ferecată. Un mod sigur de a distruge totul. Fără Dumnezeu activ în minte, efectele sunt usturătoare.
Roagă-te să scapi de încăpățânare.
Provocare: În loc să numeri până la zece ca să eviți un răspuns greșit, folosește rugăciunea în gând, ca un mod de a răspunde valului de încăpățânare. Dumnezeu îți va oferi răspunsul Său.