Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins și a zis: „Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.”
1 Împărați 19:7
Te poți rătăci ușor, fără efort. Aceasta nu reprezintă o dramă. Tragedia începe odată cu continuarea atitudinii care te-a adus în situația de a te rătăci. Persistarea într-o direcție greșită te va duce în fața unui zid. Intri pe un drum blocat. Nu ai soluții, nu ai variante, nu ai o rază de speranță… totul este închis. În plan fizic, asta se traduce în ratare. În sensul mai larg, te poți trezi în plan existențial fără nicio variantă de acțiune.
În acest plan, Primo Levi, chimist și scriitor italian închis în lagărele de la Auschwitz, reproduce în cartea sa, La tregua, sensul vieții blocate. Povestește despre ziua în care s-a rătăcit prin pădurile din jurul Minsk-ului. În ziua respectivă s-a afundat prea mult printre copaci și s-a trezit fără repere. A pierdut cărarea. Acum era singur. Ce va face? Un șuierat de tren i-a salvat neliniștea. Orientându-se după sunet a reușit să ajungă înapoi în tabăra de unde plecase.
Aceste episoade sunt amplificate în viața ta. Dezorientare în plan personal. Fără o direcție precisă, ce vei deveni sau încotro vei merge? Te dărâmă. Ieșirea este posibilă. Trebuie să răspunzi momentelor în care Dumnezeu te atinge. Te ridici? Ai ocazia să reușești mergând după indicația lui Dumnezeu.
Roagă-te pentru găsirea sensului vieții tale.
Provocare: Oprește-te să faci ceea ce te îndepărtează de Dumnezeu.
