Ne aducem aminte de peștii pe care îi mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.
Numeri 11:5
Printre diferitele interpretări ale debarcării romane pe Insula Britanică, din vremea lui Cezar, una atrage atenția prin implicațiile ei. Corăbiile au fost apropiate de țărm suficient de mult pentru ca toți soldații să poată debarca în grabă. Întreaga operațiune a fost supervizată de conducătorul suprem. După ce s-a asigurat că toți soldații sunt pe insulă, comandantul a cerut să-i fie adusă o torță aprinsă. A luat-o și, fără ezitare, a început să aprindă corăbiile de pe mare. Singura lor alternativă de întoarcere acasă era acum sub flăcări. Un murmur slab s-a reverberat în mulțimea de ostași. Cezar și-a ridicat glasul și a zis: „Am venit aici să cucerim Anglia, nu să ne întoarcem înapoi!”
Israeliții porniseră în direcția Canaanului. S-au dezlipit de Egipt, dar nu au reușit să lase în urmă mărunțișurile. Tentația de a pierde din vedere obiectivele, din cauza unor tentacule vechi ce ne subjugă amintirile, ne transmite un sentiment de nemulțumire. Scăpăm foarte greu de lucrurile pe care nu le-am părăsit la vremea lor. Trăim în trecut, sufocați de amintirile cărora nu le dăm voie să se despartă de noi. În loc să înaintăm, nu staționăm, ci ne întoarcem spre zonele periculoase. E timpul să scapi de aceste tentacule din trecut.
Roagă-te să nu te oprești din drumul tău spre biruința deplină în Isus.
Provocare: Pune astăzi toate amintirile neplăcute înaintea lui Dumnezeu.
