Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!
Luca 15:17
Un prieten m-a sunat. Era pe drum împreună cu sora lui și urma să treacă pe lângă casa noastră. L-am rugat să se oprească câteva minute să ne salutăm. După un răspuns amabil, a acceptat. Era dimineață, undeva spre ora 7:00 când a sosit. L-am invitat în casă și, împreună cu soția, i-am invitat la masă. Le-am oferit un ceai cald și o pâine proaspătă.
După aproximativ treizeci de minute au plecat. Erau în drum spre un centru universitar. Timpul a trecut. Într-o ocazie ne întâlnim din nou. De data aceasta eram eu oaspetele lui. La biserică s-a ridicat și a vorbit despre vizita scurtă, de dimineață, de la mine din casă. Avea lacrimi în ochi. Pentru el și sora lui, acel popas a însemnat mai mult decât o întâlnire prietenească. Pentru el, a fost ocazia în care a primit „pâinea pe care nu a putut să o uite”.
Această pâine este dăruită de cei care îți sunt aproape. Sunt persoanele din jurul tău care te înțeleg cel mai bine. E pâinea dată din casa inimii. Inima care se jertfește pentru tine. După această pâine tânjea și fiul risipitor. Era pâinea tatălui care îl înțelegea. Acest tip de amintire cu siguranță că te urmărește și pe tine. Nu te lăsa orbit de preocupările imediate. Oprește-te din grabă și fă un pas spre pâinea adevărată. Pune genunchiul jos și vorbește cu Tatăl tău ceresc. Te asigur că are o pâine specială pentru tine.
Roagă-te pentru hrana sufletului tău.
Provocare: Oferă o bucată de pâine celui ce are disperată nevoie de ea.
