Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor, căuta să vadă care este Isus…
Luca 19:2-3
Ai văzut oameni pitici? Probabil. E incomod să vorbești cu oameni mici. Eu am mâncat la masă cu un pitic de aproximativ 70 de ani. Nu avea mâini și era hrănit de fratele lui mai mare, cam de 78 de ani. La început am mâncat cu reținere. Nu e plăcut să asiști la o astfel de scenă. În cele din urmă m-am obișnuit.
Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost decența acestui pitic fără mâini. Caracterizat de eleganță, discurs tonic și mesaj bogat în emoție, omulețul nu rata ocazia să mulțumească lui Dumnezeu. M-am întrebat: „Cum poate fi atât de senin când corpul lui era mutilat?”
În spatele vieții sale era o disciplină realizată prin educație înaltă. Și-a acceptat handicapul prin investiția făcută în profunzimile vieții. A căutat prin galeriile Evangheliei să aducă la suprafață aurul prețios al omului. Și a reușit. „Viața mea nu este ratată”, spunea cu zâmbetul pe buze. „Am un gând cu care încep fiecare zi – să mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt!”
Zacheu avea un gând. Căuta să-L vadă pe Isus. Tu? Cu ce gând te trezești zilnic? Primul gând îți poate aduce minunile divine în viață sau te poate azvârli în prăpădul din stradă. Ce cauți? Poți da drumul speranței să te aducă în fața puterii lui Isus. Atenție la gândurile cu care începi această zi.
Roagă-te să poți găsi pe Isus în viața ta.
Provocare: Disciplinează-ți gândirea. Ține un ochi tot timpul pe ideile care te consumă.
