Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
Luca 19:8
Aveam cam 27 de ani. Experiența pastorală era mică și trebuia să fac față unor situații complicate. Ai auzit de „frați de credință” care să nu își vorbească de 20 sau 30 de ani? Puțin probabil. Eu, însă, am fost pus în fața acest fapt.
Într-o zi, în vizitele mele am ajuns în casa unei astfel de persoane. Gazda, reticentă la început, și-a dat drumul mai târziu la vorbă. Am ascultat minute în șir văicărelile, plângerile, supărările și atâtea argumente penibile. Într-un final am ajuns să vorbim despre viitor. Ce vei face? Continui să te usuci ca un fir de floare tăiat din rădăcină? Nu dorești zile mai liniștite și pace în inima ta?
Ne-am rugat și, ce să vezi? În prima zi de Sabat a venit în biserică. Frații se mirau de ceea ce se întâmplase. Femeia a reușit să vorbească cu cei pe care i-a ocolit ani întregi din viață. Asemenea lui Zacheu, s-a decis să repare ceea ce era stricat în relația cu ceilalți. Partea aceasta este o provocare grea. Isus nu lasă lucrurile stricate. Nu te va lăsa să mergi cu trecutul făcut țăndări. Există putere în mâna lui Isus. Dacă este folosită cu umilință, poate fortifica deciziile tale în așa fel încât să nu ai cu nimeni legături aruncate în aer.
Roagă-te să poți trăi în pace cu ceilalți.
Provocare: Caută azi puterea umilinței și trăiește smerit cu ceilalți.
