Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. 2
Timotei 1:12
Linia frontului era brăzdată de gloanțe. În ambele tabere, situația devenise dificilă. Trupurile soldaților atinși de gloanțe erau din ce în ce mai multe. Atmosfera era pătrunsă de strigătele durerii. Unul dintre soldații aflați în tranșee a fost abordat de comandatul de pluton: „Adu aici răniții!”
Soldatul a dat din cap aprobator. Apoi s-a uitat rapid la ceas. A rămas locului. Comandantul furios l-a abordat ferm: „Ce mai aștepți?” A răspuns calm: „M-am uitat la ceas, la o anumită oră fixă, mama se roagă pentru mine. Sunt ferm convins că rugăciunea ei este ascultată. Aștept să se facă fix în câteva minute.”
Printre agendele umplute de „trebuie”, „să realizez” sau „programări”, fă-ți loc și de puncte fixe. Ele sunt convingerile ce se rumenesc de-a lungul anilor. Poți să înaintezi fără convingeri sau poți urca prin convingeri. Diferența dintre prima și ultima opțiune este siguranța. Ca tânăr, vei fi provocat să-ți trăiești viața. O poți „înfuleca” precum un câine sau poți trece prin ea ca un om al lui Dumnezeu. În prima variantă vei ști doar că ai trăit. În a doua variantă vei cunoaște scopul pentru care trăiești. Pavel nu și-a regretat trecutul, nici nu a trecut fluierând prezentul. El și-a folosit timpul pentru a-și defini scopul. Odată ce cunoști pe Cel care îți poate garanta siguranța vieții, poți declara că știi pentru ce trăiești.
Roagă-te astăzi să poți primi convingeri ferme.
Provocare: Trăiește viața ca un om matur și credincios.
