… și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în numele lui Hristos: „Împăcați-vă cu Dumnezeu.”
2 Corinteni 5:20
Contrar tuturor aparențelor, îndemnul lui Pavel nu ridică voalul de pe adevărata noastră condiție în raport cu Dumnezeu. Căutarea păcii, atât de necesară, ascunde în fapt realitatea dureroasă a faptului că suntem într-o opoziție fățișă cu Dumnezeu. Nu suntem programați să ascultăm, să acționăm sau să trăim în colaborare cu Dumnezeu.
Din mulțimea observațiilor de până acum, un soi de rebeliune, mai ascunsă sau nu, ne domină planul acțiunii. De la gândirea pipernicită, de tipul „mă încurcă”, la elaboratele sisteme de revendicare a libertății „vreau să-mi trăiesc viața”, ne străduim să pozăm inteligent. Apariția din când în când în rândurile bisericii sau prezența cotidiană în acțiunile de tineret au creat un sentiment al liniștii. Dar acest mod de a vedea lucrurile nu rezolvă esența problemei. În adâncul nostru avem un resort ce ne determină să trăim contrar voinței divine.
Împăcarea este o soluție pentru acum și pentru atunci. Acum, ca să poți scăpa de tensiunea și agonia zilelor pierdute în bătălii de nimic, și atunci, pentru a te baza pe un viitor asigurat din partea lui Dumnezeu. A acționa de dragul păcii este cel mai solemn demers pe care-l poți face. Dacă este și pentru vindecarea ta, merită să faci pace cu Dumnezeu!
Roagă-te să primești pacea divină.
Provocare: Încetează să lupți contra lui Dumnezeu! Luptă cu Dumnezeu împreună pentru pacea ta!
