Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”
Neemia 6:3
„Fă-ți treaba până la capăt!” Acestea erau cuvintele cu care bunica îmi reteza orice încercare de evadare. Băieții era adunați în jurul curții. O minge de fotbal ieftină era pusă la vedere. Se jucau în fața ochilor mei pentru a mă face să renunț la munca pe care o desfășuram în curtea bunicii. Era o luptă complicată. Dorințele mă sufocau. Aveam argumente să abandonez activitatea. Îmi spuneam că doar mă joc și apoi revin și termin treaba. Judecam copilărește. Pe de altă parte, bunica era o persoană la care țineam foarte mult. Am crescut cu ea de mic. Mi-a oferit grija și atenția ei în perioada în care mama a fost nevoită să crească doi copii singură. De fiecare dată, prietenii îmi provocau o nesăbuită agonie…
Acest tipar este comun tuturor. De fiecare dată când ești prins într-o acțiune, va veni cineva sau ceva care să-ți capteze atenția. O provocare secundară pentru a te opri din cea principală. Dacă îți propui să slăbești, apare un moment când un dulce preferat ți se va oferi gratis. Vrei să înveți, cineva te va perturba cu o ofertă de nerefuzat. Mereu vei fi provocat să decizi: mergi mai departe sau schimbi alegerea făcută.
Ține de tine să continui cu consecvență alegerile bune. Fii activ! Un om al acțiunii continue. Ține-te de deciziile ce îți susțin pașii spre bine.
Roagă-te să poți fi un om de acțiune.
Provocare: Continuă să păstrezi direcția spre Dumnezeu!
