„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.”
Ioan 6:68
Am fost acuzat de smintire și spălare de creier. Unii dintre povățuitorii de creiere, cocoțați pe meterezele cunoașterii, s-au grăbit să arunce la tomberon credința. Curajul de a vorbi sau a crede în Isus a devenit o pacoste pentru unii. Sincer, nu sunt mirat. Într-o lume ce se zvârcolește să-și păstreze echilibrul, executarea lui Isus și a urmașilor Săi este doar o extensie a neputinței în care se găsește.
Profesor și scriitor, evreul Neil Gillman povestește în cartea sa Believing and its tensions de supărarea studenților săi evrei. Au fost trimiși împreună cu un grup de colegi creștini să slujească muribunzilor aflați prin spitale. La întoarcere, studenții evrei s-au plâns profesorului de faptul că cel puțin creștinii Îl au pe Isus, în timp ce noi nu aveam ce să le spunem oamenilor în fața morții. Credința lor în Isus le-a fortificat nădejdea și le-a tonifiat încrederea. Creștinii au cu ce să întâmpine chiar bariera morții.
Probabil, vei avea de înfruntat mai multe bariere în viață. Vei avea de trecut peste autosuficiența și bariera dramatică a ofertelor infinite ce te vor asalta. Va trebui să alegi unde te vei duce, încotro îți vei croi drumul. Mereu vei avea de ales: să mergi cu Isus sau să mergi fără Isus. Petru a avut un răspuns net: „Tu ai cuvintele vieții veșnice.”
Roagă-te să treci peste barierele ridicate de păcat.
Provocare: Începe, călătorește și sfârșește acțiunile acestei zile cu Isus.
