Însă Iuda zicea:„Puterile celor ce duc poverile slăbesc și dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.”
Neemia 4:10
S-ar putea să privești frustrarea ca pe ceva pasager. În ansamblul lucrurilor nu este o chestiune ce atârnă vehement în bilanțul individual al integrității. Cel puțin așa elaborăm concluzia. Pare inofensivă, deși în forța ei frustrarea are capacitatea să demoralizeze și să dezactiveze cele mai nobile motive pentru a face ceva bine.
Neemia a surprins fenomenul frustrării ca pe un obstacol periculos în atingerea unor scopuri înalte. Reconstrucția Ierusalimului era pusă în pericol pentru că oamenii erau aruncați în menghina frustrării. E o chestiune de emoție. E posibil ca un scop, un vis sau poate un proiect drag inimii tale să nu poată fi atins din diferite cauze, și atunci se instalează sentimentul de frustrare. Acesta poate duce la consolidarea unor reacții de furie, asociate cu elemente de rebeliune și o retragere în introvertire. Persistența acestui tipar poate demoraliza și destabiliza curajul tău.
Ce poți face? Nu vei putea controla factorii exteriori, dar poți controla reacția ta făcând apel la Dumnezeu. Nu e nevoie să treci prin frustrare, e necesar să acumulezi anticorpi prin acceptarea călăuzirii cerești. Poți depăși frustrările cu demnitate și luciditate dacă scopul pe care îl urmărești este realizat împreună cu Dumnezeu
Roagă-te să treci peste frustrările tale.
Provocare: Apelează la făgăduințele divine în clipele tale de încercare.
