Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
Psalmii 73:26
În vacanța la mare, împreună cu băiatul meu, făceam câte o plimbare pe unul din digurile de piatră. Zilnic, ca un ritual, ne luam tălpășița de pe plajă și, după un efort de zece minute, reușeam să atingem partea extremă a digului. Aveam fiecare dintre noi stânca personală. În tăcere priveam cu atenție largul mării și, din când în când, ne opream privirile asupra valurilor mici care se izbeau de stâncile digului. Imaginea perfectă a mesajului de astăzi.
Condiția de oameni trecători se aseamănă cu valurile mării care lovesc stâncile și se sparg. Fizicul tău plăcut, în timp, se va modifica. Nu va rezista. Totul trece. Dar stânca! Stânca stă neclintită. Încasează în fiecare zi în tăcere. Rezistă. Stânca este alegerea perfectă făcută de psalmist pentru a descrie cum trebuie să fie încrederea ta în Dumnezeu.
E clar! Emoțiile te vor încerca. Vei fi balansat într-o direcție sau alta de valul de sentimente. Vei dori una sau alta. Nicio problemă, atât timp cât reziști fără să ți se clatine principiile și valorile în care crezi. Dumnezeu nu este preocupat să cosmetizeze zilele sau problemele pe care le vei înfrunta, dar este preocupat să fixeze inima ta. Să o știe transformată într-o ancoră a veșniciei. În inima ta se construiește încrederea. Încrederea ce este caracterizată de rezistență.
Roagă-te să primești de la Dumnezeu o inimă neclintită.
Provocare: Construiește cu Dumnezeu o inimă plină de încredere.
