Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”
Marcu 9:24
Imaginează-ți că trebuie să dai un răspuns legat de puterea unui fir de iarbă și puterea unui copac. Ți se pare o chestiune prea simplă pentru a fi pusă în discuție. Un subiect de grădiniță, în niciun caz o temă pentru cineva ca tine. Probabil, aranjamentul logic îți dă dreptate, dar natura a dovedit contrariul. Atât copacul, cât și firicelul de iarbă au în natura lor o putere a biosului. Pot țâșni prin asfalt, chiar și prin beton. Probabil ai observat astfel de tablouri în natură.
Tatăl din versetul nostru nu poate fi considerat un falnic credincios. Cel mult, poate fi asociat cu firicelul de iarbă. O recunoaște chiar el. O face cu o sinceritate debordantă. Nu avea timp berechet să impresioneze sau să negocieze. În ocazia de aur, când Isus se afla chiar în fața lui, a recunoscut inconsecvențele din lumea sa interioară și a strigat: „Cred… ajută necredinței mele.”
Probabil ai acționat indiferent, motivat de faptul că nu ești un titan al credinței. Nu te vezi un copac, ci te recunoști în imaginea firicelului de iarbă. Nu te descuraja. În tine este tot atât de multă putere ca în viața unui erou al credinței. Folosește-o! Nu o ascunde. Cu puținul pe care îl ai, Dumnezeu poate face minuni care să schimbe viața ta și perspectiva celor din jur. Nu trebuie să ceri lucruri mari, ci doar să le folosești pe cele mărunte pe care deja le ai.
Roagă-te să folosești ceea ce ți-a dat Dumnezeu.
Provocare: Fă un mic gest de bunătate pentru cineva din anturajul tău.
