Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
Luca 18:28
Nu știu cum abordezi tu propriile tale lucruri. Cât despre mine, obiectele personale sunt de mare valoare. Se creează o sinergie între mine și ceea ce dețin. Nu mă refer doar la aspectul proprietății, ci încerc să aduc în discuție și partea sentimentală. Cunoști sentimentul care te stăpânește când trebuie să renunți la jucăria ta de pluș? Ce bătălie cumplită se dă atunci în sufletul tău de copil! De cele mai multe ori, trăiești o transformare subită.
Nu am detalii să pot elabora un răspuns avizat. Dar mă gândesc cu oarecare certitudine la reacția ucenicilor, doritori să primească asigurări că faptele lor sunt corect calculate de Isus. În exercițiul său scurt, Petru are o singură dorință: să cunoască în mod real cât de mult valorează decizia lor de a lăsa totul.
În fond, ultima și cea mai remarcabilă bornă a interesului tău pentru Dumnezeu va fi capacitatea ta de a te desprinde de obiectele personale. Nu de unele sau altele, ci de toate. Ruperea de lucrurile ce îți cer atenția și atașamentul. Un fapt deloc simplu poate transforma totul într-o dramă, sau prin scoaterea propriei ființe de sub controlul lucrurilor poate demara o decolare spre zonele înalte. Miza acestei zile este în punctul desprinderii. Încearcă să aduci în viața ta cuvintele lui Petru: „Am lăsat totul” – de dragul lui Isus, prietenul meu.
Roagă-te să scapi de încătușarea propriilor obiecte.
Provocare: Desprinde-te de obiectele din camera ta ce îți mănâncă timpul.
