Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.
1 Corinteni 11:1
Ilustrația aceasta am găsit-o mai de mult printre hârtiile personale. Un bărbat și-a terminat răbdările și plin de nervi se hotărăște să-și liniștească sufletul. Iese din casă. Afară, zăpada era proaspătă. Sub gerul năprasnic, vioi și fără ezitare se avântă spre cârciumă. Înainte să intre în zona de adormire a minților, se decide să întoarcă privirea înapoi. Mirare! În spatele lui, o siluetă scundă, înfofolită, dezordonată, tremură de frig.
Adultul devenise neliniștit. Încerca să-și sugereze contrariul, deși realitatea îl contrazicea. Era fiul lui. Plecase mai târziu din casă. S-a folosit de urmele pașilor lăsați de părinte în zăpada proaspătă pentru a-l ajunge. Acum, înfrigurat, aștepta reacția părintelui.
Trezit ca după o palmă zdravănă, omul se întoarce înapoi cutremurat. Cum de nu s-a gândit că urmele pot marca un destin?
Nu e nevoie de multă teorie să înțelegi morala. Viața este plină de urme lăsate de cei de dinaintea noastră. Unii au lăsat urme spre viață, alții au lăsat urme spre eșec și răutate. Cei care vin din urmă de obicei calcă pe anumite urme. Destinul e delimitat de alegerile tale. Poți alege să calci pe urmele lui Isus sau poți decide să mergi pe drumul contrar planului divin. Sunt doar două posibilități: ori mergi cu Isus, ori mergi cu cel rău. Îți vei crea destinul prin urmele pe care calci.
Roagă-te să construiești un destin cu Dumnezeu.
Provocare: Calcă azi pe urmele lui Isus.
