Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu…
Romani 4:19-20
Eram trei oameni în casă. Gazda și-a dorit de mult să aibă parte de rugăciunea pentru vindecare. Lângă mine era prezbiterul bisericii. Ascultam cuvintele femeii, însoțite de suspine și câteva lacrimi pierdute pe obraji. Sufletul îi era strivit de neputință, iar semnele suferinței se manifestau necontenit. Biata femeie. Nu avea nicio nădejde. I-a rămas credința. Mi-a spus oftând: „Nu Îl am decât pe Dumnezeu. Vreau să faci ungerea, pastore, și… apoi… cum o vrea Dumnezeu!”
După executarea ritualului de ungere, ne-am retras în liniște. În mașină, tăcerea a fost curmată de întrebarea stăruitoare: „Cum va interveni Dumnezeu pentru credința acestei femei?” Răspunsul a venit a doua zi. Telefonul a sunat scurt. La celălalt capăt al firului am recunoscut vocea ei. Abia vorbea. Plângea de bucurie. „Laudă Domnului!” spunea întruna. „Domnul mi-a luat suferința, slavă Lui!”
Poți privi la neputința ta sau poți să fii întărit, prin credința în Dumnezeu. Opțiunea este a ta.
Roagă-te pentru vindecarea credinței tale.
Provocare: Evită să cauți scuze. Trăiește prin credința în Domnul!
