Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
Psalmii 89:13
Până la vârsta de paisprezece ani am locuit în Sighetul Marmației. Eram în ciclul primar de învățământ când, într-o zi, la geamul din bucătărie, m-am decis să văd dacă pot atinge cu mâna linia exterioară de pe fațada blocului care delimita etajul doi de etajul unu. M-am aplecat peste geam și, tiptil, cu oarecare reținere, am început să mă întind ca o gumă de mestecat peste pervazul geamului. Mama își vedea de treabă la aragaz. Mirosul de clătite era ademenitor. Eu, de unul singur, încercam imposibilul. Consecvent cu scopul nespus, m-am întins tot mai mult peste pervaz, neobservând că, din poziția ghemuită de pe scaun, eram efectiv cu șoldurile ajunse pe pervaz. Vreo 60 cm mai lipseau ca vârful degetelor să atingă tușa! Începusem să alunec încet peste fereastră. Eram la etajul doi!
A fost momentul crucial. M-am trezit cu mâna mamei pe piciorul drept. A reușit să mă prindă. M-a recuperat din „misiunea mea trăsnită”. Brațul ei și-a arătat puterea. Am fost recuperat și adus cu picioarele pe pământ. O imagine vagă a brațului tare pe care Dumnezeu e dispus să-l folosească pentru tine. E reconfortant să știi că cineva te veghează. Că Dumnezeu întinde mâna Sa peste tine. Nu renunța la Dumnezeul veșnic. Lasă-L să te îndrume cu brațul Lui puternic.
Roagă-te să poți prinde mâna lui Dumnezeu.
Provocare: Dă o mână de ajutor cuiva de lângă tine.
