Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Psalmii 27:10
Dacă ești așteptat, înseamnă că trebuie să sosești de undeva. Și, crede-mă, chiar ești pe drum. Vorbesc de călătoria pe care o faci de la naștere spre finalul vieții. Tu îți formezi destinul, creezi în fiecare zi ceva ce te va ajuta sau te va ruina. În fond, vorbim despre reușite sau despre ratări. Însă, dincolo de toate subiectele abordabile, faptul că ai nevoie de un loc de popas e una dintre problemele tale majore.
Am avut ocazia să cunosc un tânăr din județul Alba. L-am întâlnit într-o biserică. După terminarea predicii, am stat de vorbă cu el. Aveam să aflu că un gest necugetat l-a trimis direct în pușcărie. Acolo, printre gratii, a descoperit cât de adâncă este falia dintre el și părinții lui. De fapt, părinții nu au mai dorit să-l primească acasă. L-a durut cumplit.
Prin implicarea unor oameni devotați, în penitenciar, L-a descoperit pe Dumnezeu. A fost momentul de cotitură. Acceptat de Dumnezeu, și-a investit viața în ajutorarea semenilor săi. Privindu-l am înțeles cât de mult contează să știi că Dumnezeu te așteaptă. Chiar acum, Isus te așteaptă. Folosește această dimineață să intri în audiență la Dumnezeu. Nu contează cum ești tratat de cei din jur. Nu te uita la condiția ta precară. Toți te pot renega, dar nu și Dumnezeu.
Roagă-te să înțelegi bunătatea lui Dumnezeu.
Provocare: Prin credință intră în audiență la Dumnezeu.
