Fă-mă să mă înveselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu.
Psalmii 31:7
Sentimentul cel mai frumos pe care îl poți trăi, fără să te temi de vreo amenințare, este bucuria totală. Nu te grăbi să reacționezi. Nu mă limitez la bucuria pe care o întâlnești în labirintul fiecărei zile. Nu mă gândesc la chicotelile mărunte, nici la zâmbetele lungite sau cascadele de hohote răsfirate după tot felul de poante pentru că vrei să te simți bine, sau pentru că cineva are chef să destindă atmosfera. Le consider bucurii plate, atinse de conservanți de întreținere.
Am urmărit de curând întâlnirea unui tânăr cu mama lui. Venise de peste hotare. Între ultima întrevedere și momentul de care vorbesc a fost o distanță de câteva luni bune. Ea, singură, mereu în așteptare, iar el, înglotat în responsabilități și nevoi pe care viața le cere. Am văzut cum s-a declanșat izvorul interior al emoțiilor. Un torent de lacrimi și suspine pe care nu le-a modelat nimeni printr-un joc de scenă sau interes de moment. A fost momentul întrepătrunderii celor două lumi: a părintelui împreună cu a fiului.
Doar Dumnezeu vede adâncul neliniștii tale. Dacă este cineva care îți poate reseta bucuria, Acela este EL. O veselie ce te extrage din condiția precară în care te zbați. Este o eliberare prin îmbrățișare. O întâlnire de viață pentru eternitate. Ai regăsit tu bucuria adevărată?
Roagă-te pentru o bucurie veșnică.
Provocare: Fă o bucurie celor din jurul tău.
