Ana s-a rugat și a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălțată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmașilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.”
1 Samuel 2:1
Chicoteala este o izbucnire zgomotoasă de râs. Pentru cei mai mulți dintre noi, râsul este semnalul celui ce se simte bine. Are puterea de a-i molipsi pe cei ce sunt în preajmă. Ca un foc pornit între paie uscate, la fel se întâmplă și cu cel care râde cu poftă. Printre tineri, chicoteala aduce relaxare. Acest nivel de bucurie însă nu poate compensa lipsa celui mai important nivel – bucuria inimii.
Ana a mărturisit în rugăciune ce s-a întâmplat cu ea după experiența cu Dumnezeu. Inima i-a fost inundată de o bucurie tăcută. O bucurie ce i-a fortificat puterea și încrederea. Urmările bucuriei ce se instalează la butoanele inimii se pot vedea în curajul de a înfrunta răul. Cel ce-L întâlnește pe Dumnezeu nu se rezumă la râsete necontrolate. Nu se pierde în chicoteli fără valoare. Cine ajunge să experimenteze relația cu Dumnezeu se încarcă din adâncurile inimii.
Am întâlnit de multe ori astfel de bucurii. Le-am trăit. Bucuria inimii este marcată de lacrimi și suspine. Nu sunt de durere. Ele sunt marcate de valoare. O bucurie ce se instalează în inimă, venită de la Dumnezeu, proiectează în exterior o atitudine de mulțumire, calm și maturitate. Pentru a putea ajunge la acest nivel, ai nevoie să te întâlnești regulat cu Dumnezeu. Începe de azi.
Roagă-te pentru o bucurie a inimii.
Provocare: Rememorează un moment al vieții în care ai avut parte de bucuria inimii.
