Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exodul 15:2
Există o diferență între a lăuda și a ști pe cine trebuie să lauzi. Primul aspect este legat de atitudinea ta, iar al doilea, de destinatarul laudei tale. Nu vei realiza nimic trăind experiența laudei și atmosfera bucuriei dacă adresantul nu este cel vrednic de laudă.
Amintește-ți de Albert Einstein. Celebrul fizician a fost întrebat dacă își poate asuma toate aprecierile și laudele ce îi erau adresate după marea descoperire a teoriei relativității. Răspunsul lui a identificat cât de important este să știi pe cine ai de lăudat: „Eu nu am făcut nimic altceva decât să stau pe umerii înaintașilor mei.” Și-a dinamitat oare rolul avut în descoperirea celebrei formule? Cu siguranță, nu!
Scriitorii biblici ne-au lăsat moștenire experiențele lor. Mai puțini celebri decât Einstein, ei au devenit modele a căror experiență influențează atitudinile morale. Ei nu au ezitat să-și îndrepte laudele direct către Dumnezeu. Încearcă să revezi de câte ori ai fost scăpat din situații limită, ai fost scos la liman din încurcături, ai trecut cu brio un examen ce părea ratat, te-ai împăcat cu ai tăi. Lista poate fi lungă. Dar de fiecare dată, Dumnezeu a lucrat în spatele scenei pentru binele tău. Pe El merită să-L preamărești.
Roagă-te să ai o atitudine de laudă sinceră.
Provocare: Memorează un psalm de laudă.
