Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”
Luca 23:47
Fiind între liceeni, fiecare moment petrecut între bucuriile și ratările lor mi-a dăruit posibilitatea să cunosc o parte din lumea lor. Printre zâmbetele lor inocente și cuvintele libere se putea decupa pofta de a trăi. De cele mai multe ori, jocurile și seratele au adus în fața mea cele mai spectaculoase descoperiri.
În jocul „văduva veselă”, unul dintre jucători rămâne cu scaunul liber. În partea opusă, în funcție de gen, erau fetele sau băieții așezați. În spatele lor – „gardienii”. Cel cu scaunul gol trebuia să clipească către cineva de pe scaun. Cine primea semnalul trebuia să fugă rapid spre scaunul gol. Gardianul avea datoria să oprească persoana „ochită”. Urmărind jocul, am observat că de fiecare dată era un grup privilegiat și un grup micuț, „nebăgat în seamă”. Când cineva din al doilea grup era „clipit”, trecea printr-un fenomen al „eliberării”. Un fel de „sunt băgat în seamă”. Acel moment devenea asemenea unui compliment.
Isus era pe cruce, părăsit de oameni și blamat de conducători. Primește din partea sutașului un compliment uimitor. Sutașul recunoaște neprihănirea lui Isus. Un gest mic, care a cântărit cât o laudă mare. Ai ocazia, azi, să-I faci un compliment Domnului.
Roagă-te să vezi limpede dragostea Lui divină pentru tine.
Provocare: Exersează complimentul față de semeni și față de Dumnezeu.
